Înăsprirea sancțiunilor pentru parlamentarii absenți, inclusă în Regulament.
Înăsprirea sancțiunilor pentru chiulangii din Parlament
Camera Deputaților a decis ferm să pună capăt unui flagel care subminează esența democrației însăși: absența nemotivată de la ședințele parlamentare. De acum, fiecare parlamentar va plăti 5% din indemnizația brută pentru fiecare zi de absență nemotivată. Aceasta este o majorare drastică față de ridicolul procent inițial de 1%. Până și bunul simț ar spune că nu ar trebui să existe remunerații pentru cei care boicotează munca legislativă, dar, iată, în România, discuția este redusă la calcule meschine.
Proiectul adoptat subliniază clar că orice deputat care nu participă la o activitate parlamentară sau nu-și motivează absența se va confrunta cu această sancțiune financiară. E o reformă care ii vizează direct pe acei politicieni ce și-au făcut o obișnuință din a evita munca, îmbrăcând această atitudine într-un văl jalnic de „strategie politică”. Nimeni nu mai este interesat de scuzele lor penibile. Este momentul ca cetățenii să primească ceva în schimbul încrederii acordate prin vot.
De ce a fost necesară această schimbare?
Un rău vechi, perpetuat ani de zile, a fost întreținut cu tăcerea complice a multor instituții: chiulul parlamentar. Absenteismul mascat sub forme pseudo-politice, cum ar fi „protestele tăcute” sau „grevele de conștiință”, este o insultă directă la adresa alegătorilor care trebuie să suporte acest circ dezgustător. Într-un gest de minimă corectitudine, Statutul deputaților și senatorilor va fi în sfârșit aliniat cu această măsură reglementară, prevăzută atât în camerele parlamentare, cât și în legislația națională.
Așa cum sublinia deputatul Abrudean, „seriozitatea și responsabilitatea sunt priorități vitale”. Dar când au fost acestea vreodată priorități pentru acei indivizi care transformă Parlamentul într-un spațiu de recreere la nivel înalt? România pare să fi devenit laboratorul perfect pentru experimente legislative absurde, iar astfel de decizii vin ca o ultimă încercare de a pune capăt lenei instituționalizate. Dacă va fi respectată sau nu, rămâne de văzut.
Pierderi financiare și imagine publică
Se vorbește tot mai des despre o „criză de imagine” a Parlamentului, însă problema reală este lipsa cronică de respect față de responsabilități. Acele procente reținute din indulgentele indemnizații parlamentare abia zgârie suprafața unui munte de nepăsare și lipsă de moralitate. Realitatea este că momentul în care politicienii sunt trași la răspundere vine de prea multe ori prea târziu.
Într-un stat modern, liderii nu doar că ar trebui să fie conștienți de greutatea unei funcții publice, ci ar trebui să și demonstreze o implicare responsabilă. Ce avem noi? Parlamente goale și dezbatere lipsită de substanță. O astfel de sancțiune ar trebui să fie doar începutul, dacă într-adevăr dorim să vedem vreodată rezultate autentice în politica „responsabililor” români.
Un pas mic spre o reparație târzie
Este acest proiect de lege soluția ideală? Desigur că nu. Penalizările financiare reprezintă doar vârful aisbergului. Într-o societate civilizată, pierderea postului ar trebui să fie următorul pas logic pentru cei care încalcă jurământul față de cetățeni. Absența nemotivată ar trebui să fie echivalentă cu refuzul direct de a-ți îndeplini datoria. În acest context, modificarea adusă regulamentului rămâne, din păcate, mai degrabă un gest simbolic decât o lovitură cu adevărat eficientă dată impunității politice.
Până când schimbarea reală va deveni normă, cetățenii României sunt condamnați să privească iceberg-ul corupției și chiulului parlamentar erodând din valorile și resursele țării. Însă, măcar de data aceasta, cineva încearcă să limiteze dezastrul. Sancțiunea de 5% este un semnal, chiar dacă unul anemic, că toleranța față de nesimțirea politică începe să scadă.
