Trei proceduri de divorț în România: costuri și durate diferite

În România, divorțul nu se realizează printr-o singură procedură, ci prin trei căi distincte, iar diferențele dintre ele vizează nu doar actele necesare, ci și costurile și durata. Aceeași despărțire poate fi finalizată în câteva săptămâni, cu o taxă de câteva sute de lei, sau se poate întinde pe mai mult de un an, implicând expertize, martori și onorarii. Factorul decisiv este, în aproape toate cazurile, dacă soții sunt de acord sau nu cu divorțul și cu situația copiilor.

Divorțul la primărie: varianta rapidă și ieftină

Divorțul la ofițerul de stare civilă este posibil doar prin acordul ambilor soți și numai dacă nu există copii minori. Cererea se depune personal, de ambii soți, la primăria unde s-a încheiat căsătoria sau la cea a ultimei locuințe comune.

Costul constă într-o taxă stabilită de fiecare primărie, de regulă câteva sute de lei. Sunt necesare cererea semnată în fața ofițerului, certificatul de căsătorie în original, actele de identitate valabile și o declarație pe propria răspundere că nu există copii minori. Legea prevede un termen de reflecție de 30 de zile, după care soții se prezintă din nou pentru a confirma decizia. În practică, divorțul la primărie se încheie în puțin peste o lună, dacă actele sunt în ordine.

Divorțul la notar: posibil și cu copii minori

Notarul public poate constata divorțul prin acord chiar și atunci când există copii minori, cu condiția ca soții să se înțeleagă asupra tuturor aspectelor: exercitarea autorității părintești, locuința copilului, contribuția fiecărui părinte la cheltuieli și programul de legături personale. Toate acestea trebuie stabilite în scris.

Notarul verifică dacă acordul este în interesul copiilor și poate cere un raport de anchetă psihosocială. Dacă apreciază că înțelegerea nu protejează copiii, refuză și trimite dosarul în instanță. Costul este onorariul notarial, stabilit după grila profesiei, la care se pot adăuga acte suplimentare. Și în acest caz poate fi acordat un termen de reflecție de 30 de zile. Durata totală rămâne de ordinul săptămânilor.

Divorțul în instanță: singura cale fără acord

Când soții nu se înțeleg asupra divorțului sau asupra copiilor, ori când unul dintre ei invocă vina celuilalt, singura cale este judecătoria. Dezacordul asupra bunurilor nu obligă la divorț în instanță: partajul este o cerere separată, care se poate face oricând după divorț.

Taxa judiciară de timbru la divorț este fixă și, contrar percepției, mică. După Legea 268/2024, cererea de divorț se taxează cu 200 de lei, indiferent de tipul divorțului, și cu 50 de lei când se cere din motive de sănătate. Cererile privind copiii formulate odată cu divorțul intră în taxa divorțului; formulate separat, se taxează cu 20 de lei fiecare. De la 1 decembrie 2025, prin Legea 199/2025, victimele violenței în familie sunt scutite de taxa de timbru la divorț și partaj.

Partajul are o taxă proprie, calculată pe valoarea bunurilor, redusă la jumătate din noiembrie 2024. Pentru bunuri de 200.000 de lei, taxa ajunge la aproximativ 2.550 de lei. Aici se duc, de obicei, banii.

Durata divorțului în instanță

Durata depinde de un singur factor: existența acordului. Divorțul prin acord, cu copii minori și înțelegere completă, se soluționează relativ repede. Divorțul fără acord durează. Codul civil permite desfacerea căsătoriei și împotriva voinței celuilalt soț, pe trei căi: din culpă, după o separare în fapt de cel puțin doi ani sau din motive de sănătate.

Toate presupun probe: martori, înscrisuri, mesaje, uneori certificate medico-legale. Administrarea lor înseamnă termene la interval de săptămâni sau luni, iar când există copii, se adaugă ancheta psihosocială și ascultarea obligatorie a copilului care a împlinit 10 ani. Soțul care refuză divorțul nu îl poate bloca neprezentându-se: procesul continuă și în lipsa lui.

Onorariul avocatului și schimbările din 2026

Avocatul nu este obligatoriu în niciuna dintre proceduri, dar devine util când există copii, bunuri de împărțit sau când cealaltă parte are deja avocat. Onorariul se stabilește prin contract, în funcție de complexitate, și este de regulă cea mai mare componentă a costului unui divorț contencios. Un avocat care recomandă notarul atunci când acordul este posibil economisește clientului luni de proces.

Din 3 mai 2026, prin Legea 57/2026, fiecare fost soț poate păstra numele purtat în timpul căsătoriei fără acordul celuilalt. Un motiv de conflict mai puțin și, pentru multe cupluri, o procedură mai scurtă.

Dincolo de taxe și onorarii, un divorț contencios aduce cheltuieli mai puțin vizibile: expertize evaluatoare, traduceri și apostile, duplicate de acte pierdute, deplasări la termene. Și, mai ales, timpul: un dosar care putea fi închis în două luni la notar poate ajunge la un an și jumătate în instanță. Cea mai ieftină decizie dintr-un divorț este, de cele mai multe ori, prima: alegerea corectă a procedurii.