Aproape jumătate dintre angajații români se confruntă cu burnout

45% dintre angajații din România se confruntă cu burnout, comparativ cu 37% la nivelul Uniunii Europene, potrivit studiului Occupational Health Solution (OSH) Pulse 2025.

Conform aceluiași studiu, 40% dintre angajații români indică presiunea timpului sau supraîncărcarea ca principală problemă, în timp ce 24% menționează stresul, depresia sau anxietatea.

Percepția asupra sănătății mintale la locul de muncă

Un alt indicator relevant privind sănătatea mintală la locul de muncă arată că 55% dintre angajații români cred că dezvăluirea unei astfel de probleme le-ar putea afecta negativ cariera, față de 48% dintre angajații europeni.

Semnele epuizării, ascunse de angajații performanți

Specialiștii psihoterapeuți spun că persoanele cu performanțe profesionale ridicate pot ascunde mult timp semnele epuizării. Ele continuă să-și îndeplinească sarcinile, chiar dacă somnul, energia și starea emoțională se deteriorează.

În multe cazuri, angajații nu ajung la specialist spunând că au burnout. Problemele pentru care cer ajutor sunt mai degrabă insomnia, anxietatea, iritabilitatea, oboseala persistentă, dificultățile de concentrare sau simptomele fizice. Uneori, punctul de cotitură este un atac de panică, un conflict la serviciu sau imposibilitatea de a mai face față unor sarcini care înainte păreau ușor de gestionat.

Printre semnele timpurii se numără trezirile nocturne cu gânduri despre muncă, oboseala care nu trece după weekend sau concediu, iritabilitatea, nevoia crescută de control, izolarea socială și dificultatea de a se relaxa fără sentimentul de vinovăție.

Productivitatea nu scade întotdeauna la început

Paradoxal, scăderea productivității nu apare întotdeauna la început. Un angajat aflat în epuizare poate munci mai mult, poate accepta sarcini suplimentare și poate verifica excesiv ceea ce face. În timp, însă, pot apărea probleme de concentrare, erori, conflicte și distanțare față de muncă.

Prevenirea epuizării nu ține doar de angajat

Psihoterapeuții atrag atenția că soluția nu ține doar de angajat. Un volum realist de muncă, priorități clare, autonomie, limite privind disponibilitatea în afara programului și posibilitatea de a discuta dificultățile sunt elemente importante pentru prevenirea epuizării.

Organizația Mondială a Sănătății definește burnout-ul drept un fenomen ocupațional asociat stresului cronic de la locul de muncă gestionat insuficient, nu drept un diagnostic medical în sine.