Marea Britanie dezvoltă prima bază de date cu ADN canin pentru anchete criminalistice

Cercetătorii britanici au creat prima bază de date cu ADN canin din Regatul Unit, destinată să sprijine anchetele penale în care urmele lăsate de câini la locul faptei pot oferi indicii greu de obținut prin alte metode. Proiectul este coordonat de profesoara Denise Syndercombe Court, expertă în criminalistică la King’s College London.

Deși la locul unei infracțiuni pot fi găsite fre de păr, salivă și alte materiale biologice provenite de la câini, acestea nu sunt investigate întotdeauna în profunzime. Potrivit specialiștilor, astfel de urme ar putea oferi informații valoroase, de la identificarea unui câine implicat într-un incident până la dovezi că proprietarul acestuia s-a aflat la locul faptei.

„S-ar putea să aveți un caz care implică oameni, de exemplu o răpire. Mulți dintre noi avem câini. Trăim tot timpul alături de câini. Așadar, dacă puteți identifica material canin asociat unei infracțiuni de acest tip, acest lucru poate fi foarte important pentru a furniza informații care să ajute la rezolvarea unui caz uman în care nu există alte dovezi”, a declarat Syndercombe Court.

Cum funcționează analiza ADN-ului canin

O abordare folosită de cercetători este similară celei aplicate în analiza criminalistică a ADN-ului uman: concentrarea asupra unor segmente foarte mici numite repetiții în tandem scurte (STR). Tehnica presupune analizarea numărului de repetări ale acestor segmente, rezultând două numere pentru fiecare STR – unul moștenit de la fiecare părinte.

Potrivit expertei, setul de numere oferă un profil aproape unic, fie că este vorba despre un om sau despre un câine. În cazul câinilor, anumite combinații de numere sunt mai frecvente la unele rase decât la altele.

Concentrându-se pe STR-uri, echipa a construit o bază de date care acoperă 80 de rase diferite. Pentru cele mai comune zece rase, printre care labradorii, cocker spanielii și schnauzerii pitici, au fost prelevate probe de la cel puțin 50 de câini din fiecare rasă.

ADN-ul canin prelevat de la locul unei infracțiuni poate fi astfel analizat, iar rezultatele pot fi comparate fie cu ADN-ul unui anumit câine – ceea ce permite confirmarea sau excluderea acelui animal ca fiind asociat unei infracțiuni –, fie cu baza de date. În al doilea caz, experții ar putea identifica rasa câinelui de la care provine proba.

Această posibilitate ar putea fi deosebit de utilă atunci când câinele despre care se crede că are legătură cu o infracțiune nu este cunoscut, când nu pot fi prelevate probe de la un câine suspect sau când proba nu corespunde ADN-ului câinelui aflat deja în atenția anchetatorilor.

Provocări și limitări ale metodei

Syndercombe Court a explicat că metoda vine și cu provocări. „Din punct de vedere criminalistic, nu avem foarte mult ADN”, a spus ea.

O altă metodă folosită de echipă se bazează pe secvențierea ADN-ului din mitocondrii – structurile minuscule care asigură energia necesară celulelor. Deoarece fiecare celulă conține numeroase mitocondrii, această abordare poate fi utilă atunci când există foarte puțin material biologic disponibil. Metoda este însă mai limitată, deoarece acest ADN este transmis doar de la mamă la urmași.

Echipa speră acum să extindă baza de date pentru a include rase precum pitbull terrier, American XL bully și tosa japonez, care sunt interzise în Marea Britanie.

ADN-ul canin, deja folosit în anchete

Analizarea ADN-ului câinilor a oferit deja indicii în cadrul unor anchete ale poliției. Într-un caz, metoda a ajutat la stabilirea modului în care un bărbat a suferit răni grave: dacă acestea fuseseră provocate de o altă persoană, așa cum susținea el, sau dacă se rănise după ce se împiedicase de propriii câini, care îl atacaseră. Analiza criminalistică a susținut cea de-a doua variantă.

Într-un alt caz, analiza ADN-ului a oferit indicii într-o anchetă privind atacarea unor oi.