0 4 minute 3 ore

Aspiratoare uriașe pentru răcirea planetei, propunere controversată la summitul ONU

Tehnologiile de eliminare a dioxidului de carbon se află în centrul dezbaterilor de la COP31, summitul ONU pentru climă organizat la Antalya, în Turcia. Susținătorii acestor tehnologii încearcă să obțină sprijinul guvernelor pentru ca metodele de captare a CO₂ să fie recunoscute oficial în acordul final al conferinței.

Disputa are în centru o estimare a Programului ONU pentru Mediu (UNEP): aproximativ 320 de miliarde de tone de CO₂ ar putea trebui eliminate în acest secol pentru ca temperaturile globale să revină sub pragul de 1,5°C, în cazul în care acesta va fi depășit.

Cum funcționează „aspiratoarele” pentru dioxidul de carbon

Tehnologia cunoscută drept CDR presupune extragerea CO₂ deja acumulat în atmosferă și stocarea lui în subteran, în oceane sau în diferite produse. Unele instalații filtrează direct aerul, în timp ce alte metode folosesc roci capabile să fixeze carbonul. Împădurirea și refacerea pădurilor sau a mangrovelor contribuie, de asemenea, la eliminarea CO₂.

În prezent, la nivel mondial sunt eliminate aproximativ două miliarde de tone de dioxid de carbon anual, aproape integral prin metode convenționale, în special prin refacerea pădurilor. Tehnologiile noi contribuie cu numai aproximativ două milioane de tone pe an.

Companiile care dezvoltă asemenea instalații se confruntă cu dificultăți financiare, iar investițiile sunt insuficiente pentru extinderea rapidă a capacității de captare. Susținătorii proiectelor au amenajat la COP31 un pavilion numit „Think Negative”, unde promovează inclusiv înființarea unei agenții internaționale care să coordoneze eliminarea carbonului.

700 de lobbyiști ai industriei de captare a carbonului, prezenți la COP31

Negocierile atrag și reprezentanții unei industrii înrudite. Potrivit Center for International Environmental Law, 700 de lobbyiști ai sectorului captării și stocării carbonului au obținut acces la conferință, față de 531 la summitul precedent. Numărul lor îl depășește pe cel al participanților din cele mai mici 50 de delegații naționale, luate împreună.

Spre deosebire de CDR, care elimină CO₂ deja existent în atmosferă, tehnologia CCS captează emisiile direct la instalațiile industriale, înainte ca acestea să ajungă în aer. Ambele metode au fost incluse vineri într-un document preliminar al negocierilor, fără ca acest lucru să însemne aprobarea lor într-un acord final.

De ce este contestată soluția

Rachel Kennerley, reprezentantă a Center for International Environmental Law, avertizează că promisiunea eliminării carbonului în viitor nu trebuie să devină un motiv pentru amânarea reducerii emisiilor. „Este foarte periculos să presupunem că putem continua să emitem și că vom avea, în viitor, tehnologia necesară pentru a elimina din nou aceste emisii”, a declarat aceasta.

Injy Johnstone, specialistă la Institutul Max Planck, susține că eliminarea CO₂ va fi necesară pentru readucerea temperaturilor sub pragul de 1,5°C, odată ce acesta a fost depășit. Ea consideră că asemenea tehnologii trebuie dezvoltate mult mai rapid și la o scară comparabilă cu cea a industriei energetice.

Susținătorii CDR cer includerea eliminării carbonului în documentul final al COP31. Australia coordonează negocierile oficiale, iar Turcia găzduiește conferința. Deocamdată, nu a fost obținut un acord privind solicitarea.