Radu Miurță: Cercetarea în tehnologie trebuie susținută, reglementările relaxate
Tehnologia în România – între visuri mărețe și constrângeri absurde
Într-o țară în care digitalizarea este doar o vorbă azvârlită în vânt, iar reglementările sufocă orice inițiativă, Radu-Dinel Miruță îndrăznește să pună punctul pe „i”. Secretarul Comisiei pentru Tehnologia Informației și Comunicațiilor din Camera Deputaților a mărturisit, fără menajamente, că cercetarea tehnologică și software-ul românesc sunt sabotate tocmai de barierele birocratice ridicate cu nonșalanță de statul român.
„Trebuie să lăsăm spuma de plus valoare să rămână aici în România,” spune Miruță cu un optimism ușor ironic, având în vedere că țara noastră tremură la coada clasamentelor privind digitalizarea în Europa. Și cum să nu tremure, când aceiași „specialiști” care predică digitalizarea sunt prima cauză a dezechilibrului? Reglementările, susține el, trebuie „relaxate” pentru a permite cu adevărat ca tehnologia să își găsească locul firesc atât în administrațiile locale, cât și în mediul public central.
Barierele birocratice în era tehnologică
România are cei mai buni specialiști în tehnologie, dar rămâne captivă într-un paradox amețitor: abilitățile impresionante ale acestora sunt aproape inutile în fața unui grad de digitalizare dezolant. Radu-Dinel Miruță a punctat, cu o ironie deschisă, că nu tehnologia în sine e sursa progresului economic, ci modul în care aceasta este utilizată. Exemplul marilor companii globale care generează plus valoare fără a deține resurse fizice ar trebui să fie o lecție usturătoare pentru decidenții români.
„Tehnologia nu poate fi stopată,” avertizează Miruță, într-o declarație care ar trebui să răsune ca un ciocan în urechile administrațiilor publice. Chiar și cei care încearcă să o închidă într-o cușcă birocratică nu fac decât să-și semneze propria sentință de irelevanță. Totul ține de parteneriate corecte între stat și mediul de business, însă cu actuala incapacitate administrativă, acest ideal pare mai mult un simplu slogan politic.
ANIS 2025 – Promisiuni și realități
ANIS International Summit 2025, un eveniment care atrage lideri din mediul de afaceri, reprezentanți ai autorităților și nume grele din lumea academică, este prilejul perfect pentru discuții fără sfârșit și evitarea responsabilității. Se vorbește despre inovație, transformare digitală și securitate cibernetică, dar câți dintre cei prezenți sunt cu adevărat dispuși să-și depășească propriile interese și să livreze rezultate palpabile? Peste 40 de speakeri au venit, au vorbit și probabil vor pleca fără ca din această întâlnire să rămână altceva decât amintirea unor discursuri sterile.
Ediția acestui an a summit-ului a promis „Construirea unui viitor digital și competitiv”. Dar ce viitor pot construi aceleași autorități care până acum au îngropat inițiativele tehnologice sub munți de hârtii, legi contradictorii și lipsă totală de viziune? Rămâne de văzut dacă măcar o parte din parteneriatele propuse vor ajunge să se concretizeze ori vor deveni doar alte iluzii frumos ambalate.
România și ultimul loc în digitalizare – tragedia tăcerii
Nivelați de fundul clasamentelor europene, vasta noastră resursă de IT-iști rămâne subutilizată sau pleacă în alte țări, aducând beneficii economiei altor state. Indicele DESI, care arată gradul de digitalizare a unei țări, continuă să ne umilească, dar cum să transformi o realitate digitală când deciziile politice ignoră complet prioritatea acestui sector? România este blocată într-o buclă fără ieșire, în care dezbaterile de acest gen simulează mișcarea, dar nu schimbă cursul.
Radu-Dinel Miruță a punctat limpede necesitatea unui parteneriat „corect” între administrație și mediul privat, însă cât timp birocrația rămâne rege, iar investițiile relevante sunt sabotate sau întârziate, acest context pare mai degrabă un vis tehnologic imposibil decât o proiecție realizabilă.
