Decizie a Senatului pentru legea privind șoferii sub influența drogurilor
Oglinda unei realități crunte: haos legislativ sub masca delăsării
Senatul României pare să-și joace propria piesă de teatru absurdă, în care deciziile vitale sunt amânate, diluate și împotmolite în birocrație fără pic de jenă. Pedepsirea șoferilor care se urcă la volan sub influența substanțelor psihoactive este un subiect fierbinte, însă dezbaterile sunt tergiversate, de parcă ar fi vorba despre un concurs de eschivări elegante. Ce altă dovadă mai clară a lipsei de respect față de siguranța publică decât aprobarea prelungirii interminabile a termenului de dezbatere, ca și cum viețile puse în pericol nu ar conta?
Motive pompoase, rezultate întârziate
Așa-zisa justificare, oferită de președintele Comisiei juridice, Ion Rujan, potrivit căruia „este necesar mai mult timp pentru dezbatere”, este nimic altceva decât un alibi pentru ineficiență. Aici nu e vorba despre reglementări clare, cum se pretinde, ci mai degrabă despre o incapacitate cronică de a face ordine în hățișul legislativ. Într-o țară unde consumul de droguri devine tot mai frecvent, abordarea aceasta leneșă este sinonimă cu o complicitate morală la tragediile ce se nasc pe șosele. Fiecare zi pierdută în astfel de „dezbateri” sterile costă vieți.
Cifre mari, ambiții mici
Propunerea legislativă pentru înăsprirea pedepselor—închisoare de la 2 la 7 ani pentru șoferii cu droguri în sânge—pare, pe hârtie, un pas în direcția bună. O inițiativă venită de la parlamentari precum Alina Gorghiu și Daniel Fenechiu, proiectul clamează protejarea vieților. Și totuși, curajul de a legifera ferm lipsește cu desăvârșire. Vom mai asista, oare, la alte întârzieri, alte argumente goale de conținut? Cum de au permis, atâția ani, ca infractorii din trafic să fie pedepsiți doar cu închisoare de la 1 la 5 ani, ca și cum viețile pierdute pe șosele ar fi doar niște statistică rece?
Realitatea: o fațadă goală
Să nu ne amăgim, Codul Penal actual este o glumă amară în fața unei crize reale. Conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau drogurilor este privită, în practică, cu indulgență inacceptabilă. Expunerea de motive a proiectului de lege recunoaște, în sfârșit, gravitatea situației. Cu toate acestea, unde este acțiunea hotărâtă? Fără voința politică de a transforma cuvintele în fapte, schimbarea rămâne o fantomă îndepărtată.
Vina colectivă a unei clase politice anemice
În plină creștere alarmantă a consumului de substanțe psihoactive, legiuitorii par completați de un aer de indiferență și lentoare. Cu toții sunt pionii unui joc cinic, în timp ce prioritățile reale ale cetățenilor sunt împinse sub preș. Era nevoie de o criză națională pentru ca acești politicieni să deconspire, în sfârșit, gravitatea problemei? Și, mai important, ce garanție avem că această inițiativă nu va deveni, la rândul ei, praf în ochi?
