Amenzi crescute pentru parlamentarii cu absențe nemotivate.
De la chiul la sancțiune: Parlamentarii în vizor
O scenă demnă de un spectacol aproape grotesc: Parlamentul României a decis, în sfârșit, să tragă niște linii roșii! După ani în care numele parlamentarilor a rezonat mai degrabă cu absențele decât cu responsabilitatea, o schimbare, fie ea timidă, vine să corecteze un haos bine-instalat. Marți, plenul comun a aprobat un proiect care sancționează absențele nemotivate cu o reținere de 5% din indemnizația lunară brută. Un șut simbolic acolo unde doare, dar este oare suficient?
Cu un număr zdrobitor de 337 de voturi pentru și doar 10 împotrivă, decizia subliniază o problemă ignorată prea mult timp. 5%, o sumă poate nesemnificativă pentru majoritatea celor care și-au făcut ferfeniță statutul de “reprezentanți ai poporului”, așa cum subliniază unii sceptici. Trebuie notat totuși că măsura e departe de a zgudui din temelii confortul aleșilor.
“Greva” politică: când ipocrizia ia locul muncii
Culmea ironiei este că măsura apare în contextul unei adevărate mascarade politice. Parlamentarii unor partide izolaționiste și-au declarat greva, refuzând să participe la ședințe, dar având grijă să-și semneze prezența pentru a încasa indemnizația zilnică. Într-un discurs incisiv, deputatul USR Ionuț Moșteanu a demolat imaginea “suveraniștilor” de la AUR și POT, acuzând public vicleniile și ipocrizia acestora. Din 63 de deputați AUR, 49 au avut grijă să-și asigure plata, iar situația din cadrul POT este la fel de rușinoasă.
Ne întrebăm, desigur, ce semnal dă Parlamentul unei societăți din ce în ce mai cinice, mai lipsite de încredere. Este aceasta “elita” legislativă a țării sau, mai curând, un club al complicității și al auto-satisfacerii? Parlamentul continuă să-și reconfirme reputația de “turn de fildeș” pentru privilegiați.
Declarații publice: sunetul gol al moralității
Reactiva înainte de toate, clasa politică nu s-a sfiit să adauge ceva drame pentru context. Mircea Abrudean, președintele interimar al Senatului, a făcut apel la responsabilitate, în încercarea de a salva fața unei instituții care suferă de deficit cronic de încredere. Și totuși, oare publicul e dispus să înghită pilula aceasta dulceagă de moralitate?
Proiectul include și obligativitatea parlamentarilor de a-și publica CV-urile alături de declarațiile de avere și interese. O transparență care miroase mai mult a relații publice decât a asumare reală. Până la urmă, ce contează o biografie școlărească într-un context în care absența, deghizată acum în ipocrizie, devine regulă?
Justiție socială sau teatru ieftin?
Rămâne de văzut dacă această măsură va avea vreun impact real asupra efectivului parlamentar. Mulți sceptici sugerează că, fără sancțiuni mai dure, aleșii vor continua să trateze Legislativul ca pe o formalitate birocratică și mai puțin ca pe o instituție cheie într-o democrație. Responsabilitatea și seriozitatea rămân, cel mult, sloganuri bine-polite în declarațiile oficialilor.
Departe de idealuri, însă la fel de departe de soluții concrete. Parlamentul României continuă să zboare pe pilot automat, semnalând că lupta cu propriul sistem de privilegii este încă prea mare pentru o clasă politică anesteziată de comoditate.
