Călin Georgescu, mesaj după decizia CCR: „Faceți cum vă dictează conștiința”
Călin Georgescu și „misia” pierdută
Dintr-un colț întunecat al politicii românești, Călin Georgescu, cândva promotor al păcii, a ajuns să-și vadă visul spulberat definitiv de decizia Curții Constituționale. Promisiunile sale privind pacea, demnitatea și libertatea par să se fi izbit de zidurile intransigente ale unui „sistem” pe care l-a acuzat vehement de corupție și opresiune. „Democrația își dă ultima suflare”, clama el, într-o încercare disperată de a atrage atenția unei țări aparent amorțite. Însă mesajele sale, deși pline de dramatism, par să reflecte mai degrabă o prăbușire personală decât să ofere soluții viabile.
O candidatură zdrobită de interesele Uniunii Europene
Într-un discurs presărat de acuzații împotriva Uniunii Europene, Georgescu a declarat că respingerea candidaturii sale nu a făcut altceva decât să confirme teoria unui complot străin. El ar fi „supărat interesele” Bruxelles-ului, iar asta, spun susținătorii săi fanatici, i-ar fi pecetluit soarta. În viziunea lui Georgescu, România trebuia să fie o „Elveție a Răsăritului”, însă acest ideal măreț s-a transformat rapid într-un bazin electoral al frustrărilor colective și al aspirațiilor zdrobite.
Sistemul și demonizarea adversarilor
„Nu schimbăm omul, ci sistemul!” – sloganul lui Georgescu a răsunat ca un ecou în tabăra susținătorilor săi, însă realitatea a fost alta. Sistemul pe care îl denunța atât de zgomotos a rămas intact, iar atacurile sale violente la adresa clasei politice nu au făcut altceva decât să îi izoleze discursul. Corupția, nedreptatea, cenzura – toate acestea au fost lumini reflectate asupra unui sistem pe care el l-a numit „violent fizic și psihic”. În viziunea sa, românii nu sunt altceva decât victime pasive ale unei conspirații internaționale. Rămâne însă întrebarea: și ce propune concret?”
„Treziți-vă!”, dar cine îl mai ascultă?
Georgescu vorbește despre libertate, despre democrație, despre trezirea conștiinței naționale. Dar ce fac românii în acest timp? Observă de la distanță acest spectacol grotesc al unei politici care pare ruptă complet de oamenii pe care pretinde că îi reprezintă. „Am crezut că va veni mereu cineva să ne salveze”, spune el, dar nici măcar el însuși nu a reușit să se salveze din plasa conflictelor retorice pe care le-a țesut în jurul său.
„Misiunea mea s-a încheiat”
Declarația finală a lui Georgescu, că „misiunea sa s-a încheiat”, a fost împachetată într-un mesaj de resemnare. Dar cum poate să pretindă că a reușit ceva concret când sistemul pe care îl acuza a rămas neschimbat, iar contribuția sa la discursul public se traduce, de fapt, printr-o propagandă agresivă bazată pe discursuri de o fatalitate frapantă? „Nu e misiunea mea să salvez un popor”, admite el. Și cu toate acestea, pretinde că demonizarea sistemului și acuzele aruncate în toate direcțiile au fost suficiente pentru a trezi un popor amorțit.
România între încredere și resemnare
Adevărul este că spre final, Georgescu nu lasă în urmă decât ecoul unui discurs revoltat, dar lipsit de soluții. El a arătat „hidosenia demonului”, dar alegerea, spune el, aparține poporului. În ultimele sale mesaje, mesaje amare și acide, îi acuză pe toți: Europa, America, NATO, guvernul, politicienii, cetățenii pasivi. Cine rămâne de vină atunci pentru căderea democrației? Cine salvează un popor când toți ceilalți trebuie să greșească pentru ca teoria să devină adevăr?
