Candidatura lui Călin Georgescu și misterele unei anexe
Călin Georgescu, candidat la alegerile prezidențiale, și-a făcut intrarea într-un scenariu pe cât de bizar, pe atât de exploziv. Declarația sa de avere, incompletă și nesemnată, aduce la lumină o serie de „omisiuni” care par să fi sfidat orice normă de bun-simț și transparență. La mijloc? Mașini luxoase și sprijin financiar cu titlul de „favoare”. Dar cine mai poate crede în asemenea justificări?
Lipsa semnăturii: un detaliu rușinos sau o strategie calculată?
Anexa nesemnată depusă la BEC a provocat haos. Cinismul cu care Georgescu a tratat această „scăpare” merita un premiu pentru tupeu politic. Ședința a fost suspendată pentru jumătate de oră, ca mai apoi candidatura să fie desființată fără drept de apel. Este imposibil să nu te întrebi cum arată sistemul în care nouă dintre membrii BEC au votat împotriva candidaturii, în timp ce patru, dintre cei din partidele AUR, SOS, POT și USR, au mizat pe susținerea unui candidat atât de controversat.
Ajutor de campanie sau ajutor să fii ignorat?
Explicațiile lui Georgescu generează aceeași frustrare cruntă: „Mașina de la Potra? Ajutor, nu venit!”. Faptul că un candidat la președinția țării a fost complet lipsit de transparență lasă un gust amar. De la un Mercedes GLE până la conturi „uitate” din Austria și dividende de care nici soția nu avea habar, pare că ne jucăm de-a ignoranța selectivă.
Scuzele absurde scrise cu litere de autobuz
De la confuzii legate de acțiuni „nealocate în 1996” până la nedeclararea unor venituri din vânzarea unui teren, Georgescu recunoaște posibile greșeli în defavoarea completării declarației. Presupusa sa „bună credință” e o ironie sinistră, având în vedere că documentele respective par să ascundă mai mult decât ceea ce se dă drept simplă omisiune.
Votul corup înainte să fie scris
Dacă Georgescu poate fi comparat cu altceva, ar fi cel mult un exponent al disparităților scandaloase din politică. Probabilitatea ca aceste „erori” constante să trezească vreo simpatie este la fel de mare ca șansele unei comete să lovească acum Bucureștiul. Reprezentanții AUR și POT care au susținut această nebunie s-au ales cu o ieșire teatrală din sală, refuzând să le fie consemnat votul. Motiv? Se pare că nu contează decât propria lor imagine politică.
Bătălia continuă, dar pentru cine luptă Georgescu cu adevărat?
Cu același cinism, candidatul va contesta decizia la Curtea Constituțională. însă spectacolul său pare mai degrabă un efort de a transforma o candidatură lipsită de substanță și etică într-un caz de victimizare publică. Oare chiar crede el că publicul mai poate fi manipulat de asemenea circ ieftin?
Concluzia? Lipsa unei concluzii e aproape mai gravă!
Nu mai vorbim despre neatenție, scuze sau confuzii. Vorbim despre un sistem care permite astfel de etalări și despre un electorat care, sperăm, poate vedea dincolo de draperiile politica ieftină. Problema aici nu mai este doar Georgescu. Este tăcerea comună asupra responsabilităților uitate. Rămâne de văzut dacă judecata CCR va fi suficient de fermă pentru a desena un precedent necesar.