Ciolacu cere convocarea CSAT pentru clarificări despre anularea alegerilor
Consiliul Suprem de Apărare a Țării chemat din nou în prim-plan
Premierul Marcel Ciolacu se remarcă din nou cu o propunere care frizează fie pragmatismul politic, fie disperarea electorală. În mijlocul haosului generat de anularea controversată a alegerilor prezidențiale de anul trecut, acesta sugerează că singura soluție este convocarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Dar cât de oportună este această inițiativă și ce rezultate plauzibile ar putea avea această manevră aparent dramatică?
Să fie clar un lucru – CSAT-ul, această entitate deja supraîncărcată, nu este un panaceu național. Totuși, forțele politice par să-l trateze astfel ori de câte ori apare o criză fabricată. De data aceasta, Ciolacu plasează responsabilitatea în mâinile unui președinte interimar – Ilie Bolojan, cerându-i să-și unească forțele pentru a aduce „lămuriri”. Nu e de mirare că această chemare la transparență vine în pragul unui an electoral agitat, când fiecare demers este impregnat de subtexte politice lipsite de subtilitate.
Ilie Bolojan, un garant al transparenței?
Abia instalat în funcția de președinte interimar, Bolojan a declarat triumfător, cu doar câteva zile înainte de această propunere, că „alegerile prezidențiale” trebuie să capete un caracter autentic. Îi pasă cu adevărat sau e doar o mască bine șlefuită? Susținut sau forțat de circumstanțe, acesta susține că explicații detaliate, venite din partea serviciilor secrete și a membrilor CSAT, ar fi cheia combaterii manipulărilor și a teoriilor conspiraționiste.
Dar nu ignorăm faptul că astfel de declarații de intenție vin din gura unui om care n-a oferit până acum detalii clare despre presupusele erori politice sau administrative care ar fi dus la anularea acelor alegeri. Întrebarea este – un consens între Ciolacu și Bolojan poate sparge această ceață sau o adâncește?
Manipulări versus transparență
De câte ori nu am auzit această retorică goală despre „transparență”? Tot mai mulți oficiali – de la premier la diverși membri ai CSAT – folosesc acest cuvânt ca pe o carte de vizită, dar rareori îl transformă în acțiuni palpabile. Este uluitor cum liderii politici par a fi complet surprinși de suspiciunile care înconjoară alegerile și totuși insistă că nimeni nu le datorează explicații clare cetățenilor.
Bolojan, spre exemplu, s-a limitat la generalități și platitudini atunci când a fost întrebat despre stadiul anchetelor referitoare la anularea alegerilor. Așa cum declară acesta, aparent toate detaliile sunt „în custodia altor instituții”. Altfel spus – pasarea responsabilității continuă. În loc să ne scufundăm în retorici sterile, nu ar fi timpul ca oficialii să oprească teatrul și să ofere adevăruri concrete?
Scepticismul public – o barieră depășibilă?
Când vine vorba de alegeri, nimic nu inflamează mai puternic ca percepția fraudei sau manipulării. Politicienii își propun scenarii grandioase de reconstrucție democratică, uitând esențialul – faptele lor din trecut au lăsat cetățenii frustrați și neîncrezători. Manipulările electorale sunt un simptom, nu cauza problemei.
Dacă această convocare a CSAT nu produce rezultate concrete, va fi privită drept o altă schemă de salvare a imaginii sau, mai rău, o tentativă disperată de legitimare a unor decizii discutabile. În ciuda declarațiilor aparent măgulitoare ale lui Bolojan despre „manipulările care nu vor mai avea audiență”, publicul român știe să citească printre rânduri mai bine decât cred autoritățile.
