Ciprian Ciucu acuză politica „listelor negre” a partidelor pregătite să „urască și să lovească”
„Listele negre” – Episodul mizerabil al politicii românești
Ciprian Ciucu, prim-vicepreședintele PNL și primarul sectorului 6, a dat un avertisment dur privind o realitate care devine tot mai toxică în România: politica „listelor negre”. În discursul său tăios, a condamnat fără menajamente practicile grotești ale partidelor gata să se afunde în ură și să transforme dezbinarea în armă. Revenim la acel stil amatoricesc și îmbibat de răutate, în care politicienii își scriu propriile scenarii de telenovele murdare.
Ciucu a denunțat pe Facebook circulația așa-numitelor „liste negre”, pe care sunt trecute numele unor figure publice – de la scriitori și profesori, la artiști și jurnaliști. Această practică înspăimântător de retrogradă amintește de vremuri întunecate, când marca rușinii era aplicată pe frunțile celor care refuzau să tacă. Ei bine, astăzi avem aceleași metode, dar cu un nou „aderent”: mediul online. Rețelele sociale nu mai sunt spații de conectare, ci bătălii ale urii și ale linșajului public.
De la fascism la comunism – o spirală de abuzuri
Fără echivoc, Ciucu a pus degetul pe rană: dintr-un trecut comunist, România pare să se îndrepte către un viitor ce flirtează periculos cu fascismul. Prim-vicepreședintele PNL a arătat cu degetul spre politicienii care ar acționa „cu exces de zel” în interesul partizanatului, ignorând complet răul pe termen lung pentru această țară. Acest tablou grotesc nu mai lasă loc de subtilități: suntem în pragul unei fracturi sociale, alimentată cu cinism de cei care ar trebui să ne unească.
Această „metodă” de a desena dușmani imaginari și de a le înfige ținte în spate trădează o incapacitate crasă de a dezbate, de a argumenta și de a colabora. Politica românească devine tot mai mult un joc de copii mari, în care ura e moneda de schimb, iar răspunsul la orice întrebare este fie să lovești, fie să impui tăcerea totală.
România între fascinație și dezgust
Ciprian Ciucu a avut curajul să afirme că acest tip de comportament nu doar că distruge comunitatea, dar șterge orice urmă de umanitate din clasa politică. „Nu vreau să trăiesc și să mor în fascism”, a spus el fără reținere. Mesajul său este clar: România are nevoie să se privească în oglindă și să decidă dacă alege calea dialogului sau continuă să își mănânce singură pereții de ură.
Odată cu circulația acestor „liste negre”, societatea noastră aruncă la gunoi ultimele rămășițe ale decenței publice. Ai fi crezut că un experiment tragic ca cel al regimului comunist ar fi fost o lecție suficient de dură. Evident, nu. În loc de asumare, mizăm pe denigrare; în loc de construcție, pe distrugere.
Când politica devine o mașinărie a războiului intern
Pe lângă rolul nefast al politicienilor care amplifică aceste meschinării, nici mediul online nu scapă de critică. Rețelele sociale, un teren care ar fi trebuit să unească oamenii, devin catalizatoare ale diviziunii. În loc de idei, regăsim războaie virtuale; în loc de colaborare, vedem spectacolul lamentabil al insultelor publice.
Poate că nimeni nu ar trebui să fie surprins, având în vedere direcția în care merge dezbaterea publică din România. Este doar o altă confirmare că democrația poate fi compromisă, lent și constant, prin metode perfide și inviți pe toți la acel „joc murdar”. Politică? Mai degrabă vânătoare. Dreptate? O ultimă resursă alungată din peisaj.
