Ilie Bolojan, dezvăluiri: „Angajații îl numeau pe Klaus Iohannis «Excelența Sa»”
Surprizele de la Cotroceni în era Ilie Bolojan
Atunci când Ilie Bolojan a preluat poziția de președinte interimar al României, scena politică românească s-a zguduit. Palatul Cotroceni, epicentrul deciziilor de stat, ascundea obiceiuri demne de filme de comedie neagra, iar Bolojan nu s-a sfiit să le expună public. „M-a surprins crisparea colegilor – cei care săreau în picioare când mă vedeau”, a declarat acesta, oferind o imagine cât se poate de plină de ironie asupra atmosferei găsite. Pentru Klaus Iohannis, „Excelența Sa” părea să fie mai mult decât o titulatură formală; era aproape un ritual obligatoriu pentru subordonați.
Un obicei exagerat sau un protocol absurd?
Potrivit lui Bolojan, angajații Cotroceniului aveau obiceiul să sară în picioare ori de câte ori apărea fostul președinte. „Stați liniștiți, lucrați, vedeți-vă de treabă”, le-a spus președintele interimar, încercând să îndrepte o practică ce pare că avea un iz mai degrabă feudal decât instituțional. Să i-o spunem pe față: dacă obligația de a sari în picioare pentru a satisface un ego politic nu este o imagine clară a supunerii exagerate, atunci ce este?
„Colaborare instituțională”, dar nu mai mult
Fostul președinte Klaus Iohannis și-a dat demisia cu doar câteva zile înainte de instalarea lui Bolojan în funcție, iar transferul de putere a fost prezentat ca fiind „civilizat”. Totuși, relația s-a oprit acolo. „Nu am mai colaborat de atunci cu dânsul, în ultima lună”, a subliniat Bolojan, indicând subtil o distanță respectuoasă dar rece între generații politice aparent incompatibile.
O tranziție pe muchie de cuțit
Ilie Bolojan nu s-a sfiit să admită că adaptarea la funcția de președinte interimar a fost o provocare: „Nu pot să spun că nu am fost îngrijorat”. Dar una dintre cele mai importante idei rostite în interviu a fost legată de caracterul reformist al guvernării. „Țara noastră are nevoie de o guvernare stabilă, dar nu doar de una care lâncezește, ci una care face reforme.” Sunați alarmant de familiar, poate, dar din nou, România pare să fie agățată într-un ciclu de stagnare autoimpusă.
Un semnal pentru cei mai sceptici?
Ilie Bolojan pare să aducă un suflu diferit într-o politică românească mult prea obișnuită cu compromisurile la vedere și formalismele absurde. Angajații care sar în picioare din reflex, titulaturi pompoase și o structură birocratică de-a dreptul anacronică – toate acestea par să fie simptomele unei politici captive în propria aroganță. Dar va reuși noul președinte interimar să facă față presiunii și să evite încadrarea în același șablon uzat?
