Peste 25.000 de persoane, deportate de SUA în țări fără nicio legătură cu ele

Statele Unite au deportat peste 25.000 de persoane către state cu care acestea nu aveau nicio legătură, în baza unor acorduri încheiate cu zeci de guverne, relevă o investigație jurnalistică publicată luni.

Investigația, realizată de Forbidden Stories împreună cu un consorțiu de organizații media internaționale, arată că administrația americană a alocat 410 milioane de dolari pentru aceste operațiuni. Banii au fost direcționați către guvernele țărilor care acceptă persoanele deportate și către organizații internaționale implicate în proces.

Potrivit datelor colectate de jurnaliști, 25.447 de persoane fuseseră deportate către țări terțe până la 31 august 2026. Este vorba despre persoane care nu puteau fi trimise legal direct în țările lor de origine. Cea mai mare parte, aproximativ 20.000 de oameni, a fost transferată în Mexic. Alte persoane au ajuns în 27 de țări din America Latină, Africa și Pacific. Acordurile cu alte șapte state erau deja finalizate la momentul investigației.

Condiții diferite de la o țară la alta

Acordurile diferă de la o țară la alta. Unele stabilesc ce naționalități pot fi acceptate, în timp ce altele includ condiții referitoare la persoanele condamnate pentru infracțiuni.

Din cele 410 milioane de dolari prevăzute pentru aceste programe, 81 de milioane de dolari au fost destinate direct guvernelor statelor care au semnat acordurile. Alți bani au fost alocați organizațiilor internaționale. Organizația Internațională pentru Migrație urma să primească peste 178 de milioane de dolari, iar Agenția ONU pentru Refugiați, UNHCR, aproximativ 123 de milioane de dolari.

Implicarea organizațiilor internaționale a generat critici. UNHCR a declarat pentru Forbidden Stories că nu este parte la acordurile bilaterale și că finanțarea americană este folosită în conformitate cu mandatul organizației pentru consolidarea sistemelor de azil. La rândul său, Organizația Internațională pentru Migrație a transmis că acceptarea finanțării este analizată prin prisma efectului asupra migranților și că, în aceste cazuri, consideră că implicarea sa le poate îmbunătăți situația.

Exemple de acorduri care ridică semne de întrebare

Un exemplu este Palau, un mic stat insular din Pacific, cu mai puțin de 18.000 de locuitori. Țara a semnat în decembrie 2025 un acord prin care accepta până la 75 de persoane deportate din SUA în schimbul a 7,5 milioane de dolari. Până acum au fost trimise însă doar trei persoane.

În Eswatini, 32 de persoane au ajuns din iulie 2025, dintr-un număr de până la 160 prevăzut în acord. Contractul valorează peste 5 milioane de dolari, iar investigația arată că țara a acceptat inclusiv persoane cu antecedente penale.

O structură puțin cunoscută a coordonat negocierile

Potrivit Forbidden Stories, o divizie puțin cunoscută a Departamentului de Stat american, Office of Remigration, a gestionat cea mai mare parte a negocierilor și plăților. Structura a fost creată în mai 2025 și este condusă de diplomatul Christian Jove Ehrhardt, în vârstă de 41 de ani, care a lucrat anterior ca ofițer de securitate.

Investigația descrie inclusiv vizitele acestuia în Camerun. Țara a semnat în decembrie un memorandum cu Statele Unite privind acceptarea persoanelor deportate din alte țări. La scurt timp după aceea, Camerun a semnat și un program de asistență medicală în valoare de aproape 400 de milioane de dolari, cu o durată de cinci ani. În luna următoare, Departamentul de Stat american a anunțat că va oferi încă 30 de milioane de dolari către UNHCR în Camerun pentru sprijinirea returnării voluntare a refugiaților și combaterea imigrației ilegale. Primul avion cu persoane deportate în cadrul acestui mecanism a ajuns în Camerun pe 14 ianuarie.

Investigația arată că aproape toate cele 54 de state africane au fost abordate în legătură cu posibilitatea de a primi persoane deportate din SUA care nu sunt cetățeni ai țărilor respective.

Presiuni asupra statelor și dezbateri similare în Europa

Un raport AFP publicat anterior a arătat, de asemenea, că Washingtonul a folosit restricții privind vizele și alte măsuri asupra unor state africane pentru a le determina să accepte persoane deportate. Avocații citați de AFP au criticat aceste practici și au susținut că persoanele transferate pot ajunge în țări cu care nu au nicio legătură și în situații în care accesul lor la protecție juridică este limitat.

Administrația americană își extinde astfel sistemul de deportare către țări terțe, în condițiile în care transferul direct către țara de origine nu este posibil în anumite cazuri.

Fenomenul nu este exclusiv american. Și în Europa se discută tot mai intens despre transferarea unor migranți către centre din state din afara Uniunii Europene. Cinci țări europene au anunțat deja că vor să fie pregătite pentru astfel de centre până în 2027.