Cazul Bihor și problema fisurilor din sistem: Cum se transferă îngrijirea vârstnicilor în afara supravegherii statului?

Într-o recentă analiză, avocata Katia Cicală, președinta Patronatului Furnizorilor Privați de Servicii Sociale, a adus în discuție provocările cu care se confruntă sistemul de îngrijire a vârstnicilor din România. Aceasta a semnalat, în exclusivitate pentru MEDIAFAX, pericolul iminent al unui colaps al acestui sistem, subliniind urgența găsirii unor soluții viabile în fața crizei tot mai accentuate. Criza a fost generată de schimbările legislative ce au apărut după scandalul „azilelor groazei” din 2024, acestea ducând la înăsprirea normelor de licențiere a serviciilor sociale din partea Ministerului Muncii.

Cazul din Bihor a scoate în evidență o tendință alarmantă: mulți furnizori de servicii de îngrijire aleg să se orienteze spre activități informale sau de tip „gri”, ca o metodă de supraviețuire pentru a putea continua să sprijine vârstnicii. Centrele private care operează sub diverse forme, precum asociații, fundații sau SRL-uri, caută soluții alternative pentru a menține aceste servicii esențiale, conform unei scrisori deschise adresate de PFPSS și ADIV.

Provocările întâmpinate în asigurarea îngrijirii

Succesul gestionării centrelor private de îngrijire depinde adesea de descoperirea unor coduri de funcționare care să le permită să opereze conform legislației, chiar și în fața standardelor din ce în ce mai ridicate. De exemplu, Codul 8710 a fost modificat pentru a include „servicii de îngrijire medicală în regim rezidențial”, ceea ce a generat discrepanțe între reglementările Ministerului Muncii și cele ale Ministerului Sănătății. Katia Cicală a subliniat faptul că aceste centre îngrijesc adesea pacienți care suferă de afecțiuni grave, necesități care presupun o atenție medicală constantă.

Alternativa subînchirierii spațiilor

Printre soluțiile pe care le adoptă furnizorii se numără subînchirierea spațiilor locative, o variantă care se dovedește a fi legală. Potrivit președintei PFPSS, o persoană poate închiria o cameră pentru a oferi îngrijiri medicale la domiciliu, împreună cu servicii de catering. Totuși, această abordare complică verificările și monitorizarea autorităților, care se confruntă cu imposibilitatea de a realiza controale acasă la fiecare beneficiar.

Centrul comunității asistate, o soluție inspirată din străinătate

Conceptul de „comunități asistate”, prevalent în alte țări, ar putea reprezenta o soluție eficientă pentru România. Aceste comunități oferă un mediu sigur și stimulativ pentru vârstnici, având locuințe interconectate care încurajează atât traiul, cât și socializarea. Katia Cicală afirmă că, deși Patronatul nu promovează funcționarea pe căi ilegale, este evidentă cererea crescândă pentru alternative viabile, mai ales având în vedere riscurile tot mai mari care planează asupra sistemului actual.

Costurile extreme ale îngrijirii

Seriozitatea situației este exacerbata de costurile de operare care continuă să crească. În prezent, îngrijirea într-un centru privat are un cost minim de aproximativ 6.100 lei pe lună per beneficiar, ceea ce devine o povară inacceptabilă pentru multe familii. Vârstnicii care primesc pensii sub această sumă nu pot accesa serviciile centrelor publice din cauza criteriilor restrictive de admitere, iar locurile disponibile sunt adesea ocupate, ceea ce conduce la liste de așteptare semnificative.

Propunerea de clasificare a centrelor de îngrijire

În acest context complex, Katia Cicală propune o clasificare a centrelor de îngrijire în funcție de confort și cost, măsură care ar putea permite includerea unor opțiuni mai accesibile pentru persoanele cu resurse finaciare limitate. Astfel de măsuri ar putea oferi persoanelor defavorizate oportunitatea de a beneficia de servicii de îngrijire, evitându-se izolarea lor în propriile case. Cicală concluzionează că relaxarea cerințelor de licențiere ar putea aduce numeroși furnizori înapoi în sistem, contribuind la atenuarea crizei generale a îngrijirii vârstnicilor din România.