Fritz: „411 oameni făcuți să dispară din Bihor. Unde sunt azi? Le merge mai bine?”

Primarul Timișoarei, Dominic Fritz, a ridicat un semn de întrebare cu privire la soarta a 411 persoane relocate de la Dumbrava, Bihor, evidențiind o problematică gravă și demnă de atenție: abandonul celor vulnerabili de către statul român. Într-o postare pe Facebook, el și-a exprimat îngrijorarea și a pus în discuție dacă aceste persoane beneficiază cu adevărat de condiții mai bune.

Fritz, care este și liderul USR, a subliniat că experiențele sale personale din perioada 2003-2004, când a lucrat ca voluntar într-o casă de copii la Timișoara, l-au învățat să nu mai aibă încredere în promisiunile făcute de autoritățile statului. El a descris cum normele birocratice devin mai importante decât viețile reale ale oamenilor. Aceasta experiență l-a determinat să cunoască tragediile celor care, din diferite motive, au fost abandonați de părinți și de stat.

Fritz a adus în discuție trecutul României, înainte de aderarea sa la Uniunea Europeană, când statul s-a angajat să reducă numărul copiilor instituționalizați. Din păcate, implementarea acestei politici a dus la distrugerea unor vieți, prin procese birocratice defectuoase. În loc ca orfelinatele să devină case familiale, au apărut probleme serioase când copiii, abandonați la naștere, erau reintegrați în familii care nu erau pregătite să-și asume responsabilitatea pentru aceștia.

Mulți dintre acești copii, inițial entuziasmați de posibilitatea de a se întoarce la părinții lor biologici, au avut parte de traume și abuzuri în noile lor medii de trai. Fritz a observat cazuri în care lipsa intervenției corespunzătoare din partea Protecției Copilului a dus la situații extrem de dificile pentru acești tineri, care se confruntau cu violență și neglijență.

Fritz și-a exprimat regretul față de lipsa monitorizării adecvate a acestor reintegrații, menționând că mulți copii au fost lăsați fără sprijin, iar el a devenit, în mod involuntar, singura legătură cu viața lor anterioară. Cea mai mare frică a sa este că istoria se repetă, iar cei 411 oameni dispăruți din Bihor nu au avut parte de un statut mai bun, ci au fost lăsați să se descurce singuri în fața unui sistem defectuos.

Aceste reflecții aduc în prim-plan responsabilitatea statului de a proteja și de a oferi asistență celor vulnerabili, un subiect care rămâne extrem de relevant în contextul actual și care deservește o dezbatere publică mai amplă.