Mâncarea preferată a lui Ivan Patzaichin: Mărturiile Tanti Lucica de la Mila 23 despre marele sportiv

Ivan Patzaichin, o legendă a sportului românesc și născut în Mila 23, a avut un caracter simplu, fiind departe de sofisticarea și grandorile cu care adesea este asociat un campion olimpic. La întoarcerile sale în Deltă, nu căuta mese elaborate, ci mai degrabă tradițiile culinare ce emanau din rădăcinile sale. Tanti Lucica Buhaev, o rudă de-ale sale și gazda la pensiunea unde gastronomia locală a început să prindă contur, ne povestește despre mâncarea care îi aducea cel mai multă bucurie: carasul mare, prăjit întreg, gătit la foc domol. Această specialitate, pe care Ivan o numea „șoșon”, era un simbol al întoarcerii sale acasă, având un gust autentic și familiar, responsabil de legătura sa profundă cu locul natal.

Amintirile lui Tanti Lucica despre Ivan Patzaichin sunt pline de nostalgie. Fostul campion olimpic nu doar că își desfășura activitatea sportivă cu excelență, dar aprecia și momentele petrecute alături de familie, savurând mâncăruri tradiționale din Delta Dunării. „Încercam mereu să-l întâmpin cu cele mai bune preparate. Deși el prefera un caras prăjit, cât mai mare, denumirea sa „șoșon” părea să fie un omagiu adus acestui preparat simplu, dar savuros”, își amintește Tanti Lucica, evidențiind umilința și dragostea lui pentru tradiție.

În afară de peștele prăjit, Ivan Patzaichin avea o slăbiciune pentru plăcinta de dovleac, în special pentru caramelul gustos care se scurgea din ea. „Îi plăcea plăcinta de dovleac, dar nu toată, ci mai ales caramelul care se aduna la fund”, povestește Tanti Lucica, dând astfel viață unui alt aspect al personalității sale, mai jucăuș și mai uman.

Tanti Lucica aduce și o contribuție esențială la conservarea tradițiilor culinare din Mila 23, explicând că rețetele familiale respectă cu strictețe obiceiurile gastronomice locale. De exemplu, ciorba de pește, gramatici trăite de generații, trebuie să fie gătită cu tot cu cap, deoarece „ciorba fără cap n-are nicio valoare”. Aceasta afirmație subliniază nu doar abilitățile culinare ale localnicilor, ci și dragostea lor pentru tradițiile care construiesc identitatea Deltei Dunării.

Ultima întâlnire a lui Ivan Patzaichin cu Tanti Lucica a avut loc în luna mai, când sănătatea sa începea să se deterioreze. I-a pregătit o masă mai ușoară, însă Ivan, cu umilința caracteristică, a refuzat și a cerut să primească „mâncarea care este la toată lumea”, demonstrând astfel dorința de a se simți ca oricare alt localnic. Această întâmplare ilustrează natura sa autentică și apropiată de simplitate.

Povestea mesei servite la Tanti Lucica nu este doar o simplă amintire de familie, ci un simbol al începuturilor conceptului de gastronomie locală din România. Colaborarea sa cu Teodor Frolu, cunoscut sub numele de Doru, a dus la dezvoltarea unui punct gastronomic local, dedicat promovării mâncărurilor tradiționale din diferite regiuni ale țării, deschizând astfel calea pentru o apreciere mai profundă a diversității culinare românești.

În prezent, memoria lui Ivan Patzaichin este onorată prin intermediul Muzeului Ivan Patzaichin – Centru de Inovare Comunitară, situat pe locul casei părinților săi. Acest muzeu nu doar că omagiază realizările sale sportivo-culturale, ci și tradițiile bogate ale comunității din Mila 23. Este un spațiu educativ care contribuie la păstrarea memoriei și valorilor culturale ale acestui loc special.